TU CE AI FACUT IN VIATA ASTA?

Stiti vorba aceea, batraneasca “prostul nu e prost destul pana nu e si fudul”? O sa va povestesc o intamplare care sa confirme vorba aceasta.

Saptamana trecuta organizam un concert; lume multa, cata frunza, cata iarba. Celebrul gard albastru al jandarmilor tinea “fanii” la distanta respectabila. Nu pentru ca ar navali careva pe scena cu intentii criminale ci pentru a proteja echipamentele si scena de mitocania romaneasca. Ca, deh, la rele nu ne intrece nimeni si, daca prostia ar durea, multe tipete am mai auzi. Dar, sa ne intoarcem la intamplarea noastra si sa lasam vorbele de duh in seama celor batrani. Ca la orice concert, sunt obisnuit cu cei care fac semen disperate peste gard sa ii lasi inauntru, aproape de scena, in locurile destinate presei si artistilor. De data aceasta, un pustan gesticula de ziceai ca l-a lovit subit vreo maladie asociata cu tremurici. Ma decid sa merg la el si sa vad ce suferinta are.

-Auzi, zice pustanul, la cat vine sa cante X?

-Aud destul de bine, salut si tie! X “intra” la 21.00, ii zic eu, amuzat de formularea tinerelului.

-Auzi, zice el ignorand ironia mea si perseverand in arta discursului pe care, evident, o stapanea perfect, daaa… cand vine, sa-i spui ca-l salut si ca am intrebat de el.

-Ii zic, mai Praslea, cum sa nu! Sa ii spun sa iti dea si un “buzz” pe “mess”? Are “ID-ul” tau?

-Aaaa…adica?

-Adica…numele, varsta, CNP-ul, data si scopul nasterii. Cine esti, in limbajul tau, cine l-a salutat si a intrebat de el?

-Sunt Y, fiul lui Z, zice el radios ca un astru matinal, pe plaja la Navodari. Il stii pe tata, nuu? Si adauga, plin de emfaza: politicianul!

Ma uit la el, ma scarpin cu indexul in ureche (in mintea mea, evident) si oscilez (la fel, in mintea mea) intre a-l trimite pe pustan la mama lui (probabil la fel de cunoscuta) si a continua discutia in stilul meu, ironic. Imi dau seama insa ca IQ-ul lui e la fel de mare ca si numarul meu de la pantof asa ca, probabil, nu isi va da seama ca il ironizez si, prin urmare, abandonez discutia. Intamplarea face sa il cunosc pe tatal amintit. Nu cred ca purtarea tanarului l-ar face fericit.

As minti daca as spune ca nu m-a lasat masca discutia cu puberul fiu de politician. Micutul mi s-a adresat cu siguranta unuia care a incercat figura asta cu “fiul lui tata” de nenumarate ori. Si probabil ca, in nenumarate randuri, figura asta “a tinut” si hoarde intregi de muritori de rand si-au plecat umili spatele ca sa il ajute pe fiul voievodului politician sa incalece.

Probabil ca suntem o natie de prosti, o natie de opinci care se ploconesc necontenit in fata vladicii. Oare nu il asculta nimeni pe Tudor Gheorghe cand zice “Ca daca m-oi caciuli / La ce dracu’ o-i mai trai?!” Probabil ca lipsa de verticalitate a romanilor a fost sesizata si de altii, asa incat am ajuns carpa de sters pe jos a Europei. Bine, exagerez un pic dar nici nu suntem foarte departe de momentul acesta. Ma socheaza adoratia cretinoida si lipsa de coloana vertebrala a unora dintre concetateni. Personal, chestiunea cu “fiul lui tata” ma impresioneaza putin spre deloc. Cam la fel de mult precum ma intereseaza cine e primar in Belfast. Nu ma impresioneaza un om a carui singura performanta in viata tine de faptul ca, la un moment dat, a fost un spermatozoid rapid al tatalui sau. De ce m-ar impresiona si m-ar umple de respect un astfel de fapt? Daca te lauzi cu asta inseamna ca ai fost doar un spermatozoid rapid, nu neaparat si cel mai inteligent.

Daca stam bine si ne gandim, orasul este plin de astfel de specimene. “Baieti de bani gata”, baietasi cu tatici cunoscuti, “rich and famous” si care arunca in stanga si in dreapta cu numele parintilor de parca ar fi buzduganul capabil sa deschida orice usa. Baietasi pe care oamenii ii cunosc dupa numele si profilul de activitate al firmei conduse de tata, baietasi care isi pun numele si pe numarul de la masina, sa nu care cumva sa ii confunzi cu altcineva. Ii cunoasteti, nu e nevoie sa le spunem numele, nu? Baietasi care, doar astfel, pot impresiona o femeie, pot incheia o afacere, pot sa iasa in lume. Daca le iei numele de familie, e ca si cand i-ai lasa in fundul gol, in pasajul Vulturul Negru. Ati auzit de Eminescu, Coanda, Sadoveanu, Iorga, Eliade? Sunt convins ca nu s-au recomandat vreodata cu numele tatalui, in speranta ca vor prinde loc in fata la bacanie.

Dupa cum spunea un prieten “degeaba ti-ai luat loc la Business Class; daca pica avionul, ajungi la fel de rapid pe Terra ca si prostimea pe care ai incercat sa o eviti”.

Pana la urma este doar o chestiune de alegere si de personalitate. E alegerea ta daca te recomanzi cu ceea ce ai facut tu sau daca te recomanzi cu ceea ce a facut tatal tau. Daca te macina frustrarea si te bantuie sentimentul ca esti o nulitate, probabil ca nu ai alta solutie sa iesi in evidenta decat sa strigi in gura mare “ba, va sparg, va indoi, voi stiti cine e tata?!”

Da, tinere, stim cine e “tac’tu”! Intrebarea e “cine esti TU”? TU ce-ai facut in viata asta?

P.S. Pe tata il cheama Gheorghe.

DE CE NU SCAPAM DE CRIZA?

In decembrie 2008, la noi in tara, criza era un subiect interesant dar si motiv de gluma. In iunie 2009 se pare ca gluma s-a ingrosat iar zambetele si hohotele de ras s-au rarit exponential. Lipsa banilor, lipsa lichiditatilor este evidenta in toate domeniile de activitate. Partea proasta a lucrurilor este ca situatia nu se va imbunatati ci chiar se va inrautati. De ce?

In primul rand, se pare ca avem guvernanti care sunt depasiti de situatie. Bine, incompetenti si depasiti de situatie au fost cam toti cei care s-au perindat pe la conducerea tarii. Diferenta este ca avem pe cap acum o problema pe care nu o putem ignora si nu o putem rezolva “la mica intelegere”, la o bere cu partenerii de guvernare. Criza nu a batut, politicoasa, la usa si nici nu pare bine-crescuta asa incat, dupa o vreme, sa se scuze si sa plece ca sa nu abuzeze de conditia sa de musafir. Dimpotriva, criza s-a instalat comod, si-a aruncat ciorapii transpirati langa fotoliu si nu se da scoasa din casa. Adevarul este ca nici nu o bate nimeni la cap. Guvernantii au dat fuga la FMI sa mai imprumute o galeata de bani sperand ca asta e solutia salvatoare. Si, ca situatia sa fie si mai roz, au gasit si vinovatul pentru aceasta problema: sectorul privat. Asa ca au actionat ferm si au trantit in Monitorul Oficial o ordonanta cu denumire feudala: impozitul forfetar. Toata lumea este evazionista si toata lumea trebuie sa plateasca in consecinta. Adio, cota unica de impozitare. Bun venit, din nou, balbaiala legislativa.

Nici nu ne mira acest lucru. Asa ne trebuie daca acceptam ca finantele tarii sa fie conduse de domnul Pogea, un personaj a carui singura legatura cu politica fiscala este reprezentata de functia de secretar PCR cu probleme economice, functie pe care o indeplinea sarguincios, la Hunedoara, atunci cand s-a prabusit regimul Ceausescu. Mai-marele sau (la functie), Emil Boc, e preocupat sa se ridice pe varfuri ca sa dea mai bine in pozele de grup. Oare nu exista, in toata Romania, o mana de oameni destepti si cu viziune? Nu de alta dar parca – parca am auzit ceva despre Eminescu, Traian Vuia, Henri Coanda, Brancusi si multi altii. Adevarati giganti in domeniile lor. Oare tara aceasta nu mai produce decat personaje ca Becali, Sexy Braileanca, Ogica, Elodia sau pitici porno? In conditiile date, pe cine sa trimitem “la razboi”, cine sa se ia de guler cu criza? Simona Senzual, Nikita? Noile initiative legislative nu fac nimic altceva decat sa adanceasca problema. Nu combati criza batand si mai tare boul care trage la jug.

In al doilea rand, romanii nu par sa inteleaga faptul ca nu trebuie sa stea cu bratele incrucisate, asteptand sa treaca problema de la sine. Nu e o banala raceala. Tot mai multe persoane amana nejustificat luarea unei decii care ar putea salva afaceri, locuri de munca, traind cu speranta falsa ca, peste doua-trei luni, situatia va fi alta. Da, situatia va fi alta, dar nu neaparat mai buna. Regandirea afacerii si adaptarea la noile conditii de piata ar trebui sa fie prioritatea numarul unu. In realitate, auzi tot mai des fraza “sa vedem ce va fi, sa mai asteptam o vreme”.

In al treilea rand, dezbinarea arhi-cunoscuta a societatii romanesti pare sa fie o frana in plus in calea efortului de a combate efectele crizei tot mai accentuate. “Capra vecinului” e deja in moarte clinica si abia mai zvacneste. Doar ca, degeaba ne frecam palmele de satisfactie, bogatii nu vor deveni niciodata saraci. Vor deveni “mai saraci” dar nu saraci lipiti-pamantului. Nu vor vinde Bentley-ul ca sa se plimbe cu Dacia 1310. Nu vor vinde vila ca sa se mute, cu chirie, la garsoniera. Asa ca, in loc sa asteptam sa-i cantam prohodul caprei din vecini, mai bine ne-am ocupa de a noastra, caci nici aceasta nu pare sa se simta prea bine.

Va doresc o vara minunata, cu idei inovatoare, cu solutii salvatoare si cu afaceri pe masura.

SEMNE BUNE, ANUL…N-ARE!

Scuzati, am uitat sa postez editorialul din propria revista, numarul de februarie. Daca nu ati vazut revista…click aici: BUSINESS NEWS

Am schimbat putin versurile “plugusorului” de inceput de an. Precizez asta pentru ca s-ar putea sa existe persoane care nu observa unele lucruri chiar si atunci cand acestea sunt foarte evidente. Alta explicatie nu gasesc pentru lejeritatea cu care guvernantii nostri “ne ard la buzunare” cu legi si ordonante, fara sa apucam macar sa ridicam o spranceana in semn de protest. Rapiditatea acestor demersuri nu se bazeaza insa pe “iuteala de mana si nebagare de seama”. Nu, legile si ordonantele acestea se dau “in vazul lumii”. De obicei, lucrul acesta se intampla in perioada sarbatorilor de iarna, atunci cand cetateanul plictisit si satul de spectacol politic, e preocupat doar de vizite la prieteni, de cumparaturi, de sarmale si de racituri.
Asa a fost si anul acesta. Pe ultima suta de metri, intre Sf. Nicolae si Boboteaza, “baietii” au inghesuit rapid in Monitorul Oficial cateva “perle” de gandire sociala si economica pe termen lung. Plafonarea indemnizatiilor pentru mame, triplarea taxei auto, interzicerea cumularii pensiei cu salariul sunt doar cateva dintre exemplele ce imi vin acum in minte. Exista puncte de vedere pro dar si contra acestor modalitati disperate ale Guvernului de a face rost de bani pentru buget. “Foamea de bani”, in contextul crizei economice care ne ameninta, nu poate fi ignorata si cred ca trebuie, la un moment dat, sa “strangem cureaua”. Dar, in timp ce noi strangem cureaua, ministrii cabinetului Boc par sa o largeasca. O simpla privire aruncata peste declaratiile de avere ale ministrilor “unsi” in functii ne cam da dureri de cap si ne umple de invidie. La prima strigare, cam 26 de milioane de euro valoreaza noul Guvern. De aceste sume dispun, impreuna, noii carmuitori dibaci ai tarii. Oameni de afaceri, prosperi si “bine situati” daca te iei dupa sumele depuse in conturi si dupa valoarea colectiilor de bijuterii, icoane, ceasuri, tablouri sau masini sau dupa pretul caselor apartamentelor si terenurilor detinute. Fiecare ministru are o avere considerabila. Si, pe langa toate acestea, oare cate afaceri, case, conturi, terenuri, se afla pe numele sotiilor, copiilor, matusilor, unchilor sau verilor de grad cat mai indepartat?
Sunt prea tanar pentru a fi acuzat de nostalgii comuniste. Nu pot spune ca regret vremurile in care, cel putin teoretic, toti romanii se aflau pe picior de egalitate iar “fruntasii in intrecerea socialista” erau numarati pe degete si se mandreau, cel mult, cu cate o masina mai rasarita sau un televizor color.
Astazi insa, milioanele de euro acumulate de anumite personaje, nu fac nimic altceva decat sa amplifice frustrarea si sentimentul de neputinta al majoritatii romanilor. Romanii aceia care se trezesc, zi de zi, la ora sase dimineata si muncesc o luna intreaga pentru un salariu minim. Romanii care s-au inglodat in datorii pentru a-si putea permite un apartament sau o masina. Romanii care tremura in fata cursului valutar si care isi duc zilele de la un salariu la altul sau de la o pensie la alta. Romani care nu fac nimic altceva decat sa munceasca si sa se zbata pentru a apuca si ziua de maine. Pentru acesti romani, averile noilor guvernanti par desprinse din cartile de povesti, imposibil de acumulat pe cai legale, intr-o viata de om.
Poate ca bogatia acestor personaje nu ar fi neaparat, in sinea ei, o problema; asta daca oamenii acestia ar sta acasa, si-ar vedea de afacerile lor si nu ar fi in postura de a decide viitorul tuturor romanilor. Lipsa de viziune politica, economica si sociala, lipsa de bun simt sau, mai rau, chiar relele intentii sunt mai mult decat evidente la multi asa-zisi politicieni. Si mai periculos este faptul ca acesti politicieni isi ascund incompetenta in bugetul statului, aflat vesnic in prag de inanitie. Deciziile proaste ale carmuitorilor sunt mereu hranite si reparate, din pacate, cu bani din buzunarul tarii.
Daca vreti, putem vedea tara aceasta ca o afacere. O afacere care a fost condusa, mai tot timpul, de prosti manageri. Manageri care nu gandesc pe termen lung, care nu fac investitii, care baga in buzunar si ultimul leu din visteria firmei, manageri carora le pasa putin spre deloc de soarta angajatilor, manageri care pun intotdeauna confortul propriu inaintea afacerii. Acesti manageri, fara sa simta vreodata un pic de responsabilitate, atunci cand vor da gres si vor pune afacerea pe butuci, se vor retrage linistiti in vilele lor luxoase si vor arunca pisica moarta in curtea urmatorului manager.
Un spectacol gretos si un cerc vicios pe care il putem intrerupe din patru in patru ani. Dar cred ca am vazut cu totii ce am votat si ce s-a ales de votul nostru.

GHID DE EXPRESII UZUALE PENTRU MINISTRUL CIOROIANU

Stiti ca nu prea comentez viata politica.Am mereu sentimentul ala, romanesc-postrevolutionar-capitalist de greata profunda atunci cand vorbesc despre politicienii mioritici.”Niste tarani” fuduli si ingramaditi.Nu toti sunt asa… majoritatea.Totusi, cateodata mai iau cate o gura de Helas si ma arunc pofticios in comentarii.

GROZA-va e lupta pt. BIRO-ul primarului

Ca mandru posesor al unui buletin pe care scrie Gorj…ma doare in zona coccisului de alegerea primarului interimar pentru Oradea.In general ma doare in prelungirea glandei suprarenale de politica pentru ca ii consider pe toti niste personaje…sa le zicem dragut…odioase.

BASESCU A CASTIGAT

Basescu a castigat.Iar.E si amuzant…aici

BLOGUL, ZIARISTII SI CAMPANIA ELECTORALA

De obicei, ma tin departe de subiectele zilei, de subiectele “la moda”.Simplu, nu imi place sa urmez turma.De asta nu am scris nimic , pana acum, despre Basescu, Tariceanu si campania electorala.Insa campania electorala (a se citi “lupta pentru ciolan”) nu ma lasa in pace!

ROMANII “ESTE” PROSTI

Sincer, mie imi place in Romania.Poti sa fumezi pe strada, poti sa nu platesti intretinerea, poti sa parchezi aiurea, poti sa rezolvi orice cu o mica spaga.E misto la noi in
tara.