Ceea ce nu te omoară…te schilodeşte!

Datele introduse au fost depuse in categoriile ‘Lucruri care merita’

CARTEA MEA

13/11/2009 · 1 comentariu

Tot trăind ceasuri atât de tragice la o vârstă la care alţi copii încă se joacă, inima mea nu mai rezista. Mai ales nu mai puteam s-aud vorbindu-se de împuşcături, de execuţii, de torturi. Îndată mă apucau nişte dureri de cap îngrozitoare. Şi aşa, în dimineaţa plecării noastre din Radovanu, cum mă feream de ţăranii care tot repetau aceleaşi grozăvii, prinsei totuşi ultimele cuvinte ale unei poveşti istorisite de un om, şi care-mi îngheţă sângele-n vine:

— … Şi bietul Marin nu era deloc de vină. Fusese pescar la Lăteni şi muncea pe ici, pe colo, tot cântând din fluier. L-au arestat pen’ că tot cânta peste tot năzbâtia aia-n care-i vorba de-o mămăligă cât nuca, pe care-o fereai cu măciuca să n-o ia copchii-n gheară. Va să zică era un istigator. Şi l-au împuşcat.

— Cred că-i vorba de taică-tău, făcu Ionel.

Credeam şi eu, dar n-am mai simţit nimic, decât că mi se golea pieptul, încet-încet. Şi, împleticindu-mă, m-am dus de m-am zvârlit în fundul căruţei ca o pisică lovită-n cap. De-abia mai târziu, când prietenul meu biciuia caii şi făcea căruţa să zboare peste câmpia însorită, mă agăţai de el şi-l întrebai:

— Încotro mergem, Ionele?

— În lume, Matache, cu ciulinii după noi!

Panait Istrati-Ciulinii Baraganului, una dintre cartile mele preferate, merita citita.
Un post scris, asa, fara nicio legatura cu nimic.

Categorii: Lucruri care merita

DOR DE DUCA

08/11/2009 · 2 Comentarii

Editorialul din numarul 16 al revistei Business News.

Intr-o buna zi, aveam ce face dar nu aveam chef. Nu aveam chef de lucrurile care se impuneau a fi facute asa ca imi pierdeam vremea cu lucrurile care nu aveau niciun sens, la momentul acela. Adica citeam bloguri. Asa am ajuns sa citesc despre viata tihnita a unui tip din Bucuresti care, exasperat de convietuirea cu cateva milioane de romani (printre care, evident, ma aflu si eu), a plecat sa isi bronzeze carapacea umana taman unde si-a intarcat Lucifer pruncii: in Thailanda. Tipul si –a luat “un an sabatic”. Adica, pe limba noastra, a spus adio crizei, Romaniei, sefului, si-a inchiriat casa, si-a vandut masina si s-a decis sa nu faca absolut nimic timp de un an. Si cum, in Romania, nu poti nici macar sa stai degeaba fara ca un prost sa se impiedice de tine, omul s-a decis sa stea degeaba hat departe, pe o insula exotica.

Dupa ce am citit chestia asta m-am lasat pe spate in scaun, am inchis ochii, mi-am incrucisat degetele pe piept (nu chiar in genul – ipostaza rece si definitiva) si am zis, in sinea mea, “bravo, ma”!! Am adaugat la chestia asta putina invidie si putina revolta proletara (dupa gustul neamului nostru pacatos) si am inceput sa fabulez, cu ochii deschisi, la felul in care m-as duce si eu la capatul lumii, poate chiar si mai departe decat bucuresteanul fugitiv. Nu de tot (spre dezamagirea unora) ci doar asa, in plimbare prelungita, pret de vreo 360 de zile cat se poate de lungi (cu tot cu noptile aferente). Cat sa iau o gura de alt aer inmiresmat cu o alta realitate si cu o doza cat mai mare de normalitate. Cat sa capat o alta perspectiva asupra vietii si asupra rostului ei. Cat sa las problemele in urma si sa le vad de la departare, de la o foarte mare departare. In felul acesta, cine stie, poate le vad altfel si poate le gasesc si vreo rezolvare. Nu de alta dar simt ca ma zbat in mocirla cotidiana mai rau decat o musca in plasa lipicioasa a unui paianjen. Sunt satul de hiene care balesc la usa biroului meu, de cucuvele care imi bantuie noptile, de guzgani care imi rod cheful de viata, de rechini care ma vaneaza si de vulpi care ma sapa. Nu ati inteles descrierea aceasta? Poate o intelegeti pe urmatoarea caci sigur i-ati intalnit si voi pe cei descrisi: mojicii cu Q7 sau X6 ce “se urca” pe tine in trafic, semidoctii care iti dau lectii de moralitate si deontologie, oligofrenii ajunsi in functii publice, mitocanii de care te izbesti la film, imbecilii care ti se amesteca in treburi si iti incurca viata si, plutind detasat deasupra tuturor, regele neincoronat, demiurgul, maestrul zen, sensei-ul mizeriei umane, el…interlopul/hotul/wannabe roman, aceasta veritabila “talpa a iadului” inlantuita in aur de 24 de karate (mai nou si platina) ce raspandeste nu miros de pucioasa ci de parfum scump si ce isi oglindeste fata in pantofi de lac, la fel de scumpi. Il recunosti usor dupa tricoul mai mic cu doua numere care e atat de intins pe el incat tipa din toate cusaturile, dupa mersul parca afectat de o paralizie usoara a centrilor motori, dupa burta dezgustatoare care il impinge, incet dar sigur, spre o hernie de disc si dupa tipetele stridente si gestica extrem de elaborata.

Si, ca si cand asta nu ar fi de ajuns, traim intr-o tara plina de bingomani, de privitori la OTV, de fetite siliconate, botoxate si colagenate, de ghicitoare in laptop si de prostituate fruntase in intrecerile pe ramura si pe raion. Traim in tara in care decide prostia si in care admiram megalomania becaliana, suntem reprezentati de ebe si vadimi si avem asfalt cu termen de garantie mai mic decat salamul de Sibiu. Tara meniului-pensiune si a Loganului tuning, tara cu cate 2 plasme si lcd-uri pe cap de locuitor dar fara autostrazi. Si as putea sa o tin asa pana as umple un top de hartie dar ce folos? Stim cu totii ce hram purtam si ce pacate ducem in spate, nu?

Bravo, frate, pentru ca ai scapat, cel putin pentru o vreme, de toate acestea! Bravo pentru ca ai avut puterea sa spui “stop” si “de la capat”. Asa i-as spune bucuresteanului care sta acum pe o plaja cu nisip fin si cu palmieri extrem de verzi. Bine, i-as spune asta daca as merge in acelasi loc dar, cum o sa ajung eu acolo atunci cand isi va termina Becali doctoratul in filozofie, nu prea cred ca o sa ii spun prea curand ce cred eu despre aventura asta. Dar am un dor de duca….hmmmm!!

Categorii: Lucruri care merita

HOLOGRAF

04/11/2009 · 1 comentariu

< >

Sambata, 07.11.2009, de la ora 18.30 p.m., parcare Independentei, concert Holograf.
Enjoy, chiar daca e “cantare electorala”.

Categorii: Lucruri care merita

…DE TOAMNA

29/09/2009 · 3 Comentarii

< >

Nu o sa mai scriu, o vreme, pe blog.
Intre timp, Toamna Oradeana va asteapta cu 2 weekend-uri de sarbatoare si cateva zeci de spectacole de teatru.
-2,3,4 octombrie, Parcul 1 Decembrie, concert cu ansambluri folclorice din Bihor, Sibiu, Hunedoara, Timis, Salaj
-9,10,11 octombrie, Parcarea Independentei, concert cu KFT, ZANZIBAR (HU), David Bryan (GB) Luca Virago (IT) DJ Chrome, Scoala Francisc Hubic, Fly Project, Adrian Eftimie, Sistem, Anna Lesko, Voltaj.
Amanunte aici.

Categorii: Lucruri care merita

CAN I BE “FRANK” WITH YOU?

08/09/2009 · Scrieti un comentariu

< >

Frank Sinatra – That’s Life
That’s life, that’s what all the people say.
You’re riding high in April,
Shot down in May
But I know I’m gonna change that tune,
When I’m back on top, back on top in June.

I said that’s life, and as funny as it may seem
Some people get their kicks,
Stompin’ on a dream
But I don’t let it, let it get me down,
‘Cause this fine ol’ world it keeps spinning around

I’ve been a puppet, a pauper, a pirate,
A poet, a pawn and a king.
I’ve been up and down and over and out
And I know one thing:
Each time I find myself, flat on my face,
I pick myself up and get back in the race.

That’s life
I tell ya, I can’t deny it,
I thought of quitting baby,
But my heart just ain’t gonna buy it.
And if I didn’t think it was worth one single try,
I’d jump right on a big bird and then I’d fly

I’ve been a puppet, a pauper, a pirate,
A poet, a pawn and a king.
I’ve been up and down and over and out
And I know one thing:
Each time I find myself laying flat on my face,
I just pick myself up and get back in the race

That’s life
That’s life and I can’t deny it
Many times I thought of cutting out
But my heart won’t buy it
But if there’s nothing shakin’ come this here July
I’m gonna roll myself up in a big ball and die
My, My

Categorii: Lucruri care merita

PRIMUL VIDEOCLIP

29/08/2009 · 1 comentariu

Nu, azi nu postez clip-uri cu romani care ne aduc zambetul pe buze.
Azi am un clip…”THE CLIP”…primul pe care l-am vazut vreodata. In 1990, pe o caseta VHS, la finalul unui film cu Bruce Lee. Peter Gabriel si Kate Bush – Don’t Give Up. Ah, amintirile…
Se spune ca “tinerii traiesc cu sperante iar batranii cu amintiri”. Oare unde ma incadrez acum? Bine, se mai spune si ca “batranii dau sfaturi bune pentru ca nu mai pot da exemple rele”, ceea ce inseamna ca puteti sa imi solicitati, cu maxima incredere, sfaturile. :)
Care e primul clip pe care l-ai vazut? Sau prima melodie de la radio…
< >

Categorii: Lucruri care merita

PENTRU VOI

10/08/2009 · 1 comentariu

Postare si sfaturi pentru cei multi, in nevoie, care isi pierd noptile pe aici, cautand raspunsuri ce nu exista.
Play si citeste:

< >

“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.”

Poate ai citit cartea, poate recunosti citatul. E din “Marile speranţe”, Charles Dickens.
Daca nu ai citit-o, fa bine si caut-o. E pentru noptile acelea prea lungi si prea singuratice. Stii tu, noptile acelea in care nu vrei sa adormi pentru ca stii ce vei visa si stii ca nu exista nimeni si nimic care sa te faca sa te simti mai bine. E pentru noptile acelea care par sa nu se mai termine si pentru zilele acelea care nu vrei sa mai inceapa.

Stii, cititorule, iti vorbesc asa…personal. Nu vreau sa ma formalizez. Simt ca te cunosc.
Stiu prin ce treci. Stiu ca doare mai mult decat ar putea cuvintele sa descrie, stiu ca alternativa aceea, stii tu care, nu iti mai pare atat de groaznica daca ar putea opri ceea ce simti. Stiu ca iti inchizi ochii dar lacrimile nu vor sa te asculte si isi gasesc drumul pe fata ta. Stiu ca rasfoiesti albume cu poze, ca dormi cu telefonul pe perna, ca mergi pe carari comune. Stiu ce cauti dimineata si stiu ce astepti seara. Stiu de ce iti lasi pantofii in mijlocul holului, stiu ce ti se pare ca vezi, de o suta de ori pe zi. Stiu cum iti ascunzi de lume disperarea si durerea. Stiu ce speri si stiu de ce iti este frica. Stiu ca nu mai crezi, ca nu mai vrei sa crezi si crezi ca nu vei mai vrea. Stiu cum te-ai pierdut pe tine in speranta ca il vei dobandi pe celalalt. Stiu ca esti gol si pustiu. Stiu ca ai dat si ai pierdut, acum, totul.
Lasa-ma sa nu iti spun ce vrei sa auzi de la mine. Ce rost are? Doar vorbe goale.
Lasa-ma, in schimb, sa iti spun ca timpul le va rezolva pe toate si, peste ani si ani, imi vei da dreptate. In ziua in care cineva iti va rispi parul cu degetele rasfirate, isi va lipi buzele de ochii tai si iti va spune “multumesc”. Nu conteaza pentru ce. Dar tu vei zambi din nou, te vei simti la locul tau, fericit. Vei simti ca totul a avut un rost si nu vei regreta nimic.

Atunci vei sti ca am avut dreptate. Pana atunci…rezista, aduna-te si…mai treci pe aici!
O noapte frumoasa!

Categorii: Lucruri care merita

DE VAZUT

01/08/2009 · Scrieti un comentariu

20 de filme cu care iti poti umple noptile prea lungi.

-The Notebook
-As Good As It Gets
-Seven Pounds
-Juno
-Slumdog Millionaire
-Singing In The Rain
-Forrest Gump
-Schindler’s List
-Braveheart
-Seven
-Rrrrrrr
-Sweet November
-Gladiator
-Dances With Wolves
-American History X
-Hoffa
-The Pursuit Of Happyness
-A Beautiful Mind
-Good Morning Vietnam
-The Bucket List

Categorii: Lucruri care merita

1 CLIP / ZI

31/07/2009 · Scrieti un comentariu

< >

Categorii: Lucruri care merita

1 CLIP / ZI

30/07/2009 · Scrieti un comentariu

< >

Categorii: Lucruri care merita

1 CLIP / ZI

29/07/2009 · Scrieti un comentariu

< >

Categorii: Lucruri care merita

1 CLIP / ZI

28/07/2009 · Scrieti un comentariu

< >

Categorii: Lucruri care merita

1 CLIP / ZI

28/07/2009 · Scrieti un comentariu

KOOP – KOOP ISLAND BLUES< >

Categorii: Lucruri care merita

POPOR, CAUT IDENTITATE!

04/03/2009 · 2 Comentarii

Dupa lupte”seculare” a aparut si numarul 10 din Business News.

Luna trecuta, la Cluj, o banca a fost jefuita de cativa romani. Se mai schimba rolurile, nu?
La Oradea, un planseu de mall in constructie a pierdut lupta cu gravitatia si s-a prabusit peste muncitori. De vina par sa fie chiar victimele care, culmea, se aflau pe santier.
Tot luna trecuta, dar la Iasi, 49 din cei 60 de politisti de la Politia Rutiera au fost pusi sub urmarire penala sub acuzatia de luare de mita. Ceilalti 11 aveau un alibi solid : erau angajati doar de o saptamana.
Purtatorul de cuvant al lui Boc a avut o disputa teritoriala cu cativa tineri intr-un stabiliment ce difuzeaza, preponderent, muzica “la moda”. Adica s-au incaierat intr-o crasma cu manele pe motiv de “Ba, cum nu am masa? Va sparg, voi stiti cine-s eu??”.
Toate aceste subiecte le stim din cutiuta magica in fata careia adormim, mancam, ne spalam pe dinti si mai facem si alte cateva lucruri asupra carora voi pastra discretia. Acestea sunt stirile zilnice, aflate de la televizor. Stiri triste pe care mintea mea incearca sa le refuze. Stiri pe care nu le doresc dar care ilustreaza perfect modul incalcit si ridicol in care functioneaza societatea de astazi.
Zi de zi, ora de ora, televizorul ne bombardeaza cu “live-uri’, “breaking news” si “editii speciale”. Reteta e simpla: se ia una bucata fetiscana dornica de afirmare, abia intrata in campul muncii, si se aseaza frumos, la cadru. Vorba poetului: “La un semn, deschisa-i calea…”. Urmeaza cateva minute bune de relatare de la locul faptei. De fapt, minute in sir cu aceeasi informatie repetata obsesiv, ca sa ne intre bine in neuroni. Relatarea e, obligatoriu, asezonata cu balbaieli, gafaiala si masacrarea limbii romane. Neaparat, pentru senzatia de inedit si senzational, se adauga o voce gatuita de emotie, sora cu panica, inghitire in sec si plescaieli emotive. Obligatoriu, prestatia reporterului va contine urmatoarele sintagme: “din ultimele informatii reiese ca”, “trebuie sa stiti ca”, “se pare ca”, “conform ultimelor informatii” “oamenii legii declara ca” si, preferata mea, “va vom tine la curent”. Dupa incheierea apoteotica a relatarii “din teren”, urmeaza dezbaterea subiectului, asa-zisa “sezatoare din platou”. Si aici avem o reteta simpla. Se ia una bucata moderator, se aseaza la o masa si se orneaza cu cativa analisti, dupa disponibilitate. In lipsa de analisti se pot adauga doi-trei datatori cu parerea, dupa interes. Se va bate bine apa in piua, pret de cateva zeci de minute si apoi se va da la foc mocnit pana la urmatoarea “editie speciala”. Produsul se serveste cald sau rece, dupa indicatiile mogulului iar moderatorul va mentine constant o atitudine morocanoasa, aparent echidistanta.
Acesta este “felul principal de mancare” pe care televiziunile ni-l servesc zilnic, cu justificarea ca “telespectatorul trebuie sa stie, sa fie informat”. Singura problema a televiziunilor pare sa fie legata de faptul ca romanii nu mor suficient de spectaculos si cu frecventa necesara alimentarii zilnice a buletinelor de stiri.
Intrebarea mea este simpla: chiar vrem sa vedem asa ceva in fiecare zi? Avem o nevoie necontrolata de a sti cine a mai murit, cine si ce a mai furat, cine pe cine a mai violat, cine pe cine a mai injurat sau cine pe cine a mai scuipat? Cifrele de audienta pentru astfel de programe par sa spuna ca romanul este dependent de tot ceea ce emana superficialitate, violenta si penibil. Ne plac manelele, tricourile cu paiete si masinile epatante. Interesul pentru arta, cultura, frumos dispare de la o zi la alta, suntem dezbinati si uniti doar prin pasiunea comuna pentru spart seminte pe stadion.
Se spune ca suntem definiti de modul in care actionam in mod constant, de ceea ce facem in fiecare zi. Pot doar sa sper ca apetitul nostru deosebit pentru derizoriu este doar o etapa, o faza pe care o vom depasi la un moment dat. Altfel suntem in mare pericol, acela de a avea o identitate ce nu ne va face onoare.

Categorii: Lucruri care merita
Tagged: , , , , ,

PE MINE SA NU CONTATI

02/10/2008 · 6 Comentarii


Oricate pasente as da in tarot si oricat de temeinic as freca globul de cristal, se pare ca nu gasesc o explicatie plauzibila pentru avalansa de vizitatori din ultimele zile, pe propriul blog. Bine, avalansa ii spun doar eu pentru ca, pana mai ieri, aveam asa, vreo 2-3 rataciti fideli (carora le multumesc pentru dragostea, sper eu, platonica si neconditionata) care sperau ca voi mai scrie si eu cate ceva, macar de dragul timpurilor trecute.
(mai mult…)

Categorii: Lucruri care merita