ANAF-ura m**ii!!

Nimic nu-mi merge asa cum ar trebui sa mearga.Am terminat anul 2007 in mare forma si am intrat in 2008 cu mari sperante! Ei, pe dracu! S-au adunat datoriile, creditorii dorm pe presul de la usa, televiziunea se duce naibii, contracte noi nu am semnat, alea vechi se reziliaza, clientii refuza sa plateasca, vremea e proasta si…as putea continua! Imi mai lipseste o ejaculare precoce, o molima de sezon si o eruptie pe fund, ca in rest am de toate. Nu, serios, in afara de astea…sunt fericit si imi merge bine.

Azi vorbim despre bucuria de a avea o firma in Romania, vorba bancului “tara de rahat cu atentate de rahat”.Ianuarie este acea luna mirobolanta in care se depun declaratii, bilanturi, cifre de afaceri si alte maculaturi de genul acesta pe care, daca vrei sa ramai sanatos la cap, nu are rost sa incerci sa le descifrezi.Sa-si bata capul contabilul cu ele!

Pentru ca ma conduc in viata dupa principiul “nu face ceva simplu daca poti complica treburile” trebuie sa depun respectivele hartzoage la vreo 70 de km de Oradea.Zis si facut!Plec voiniceste la drum, acum vreo 3 saptamani.Ajung, depun, rezolv.140 de km.

-Gata, zic candid?!Tulai, Doamne, mandru mi-s, gata, terminat-am, ne vedem in aprilie!Ei, ash!

La vreo saptamana dupa faza asta, ma suna contabila.

-Auzi, pisi, trebuie sa mergi sa depui o “rectificativa”.

-$&@#$…astazi si maine de rectificativa si cu cine a inventat-o!!

Bine, strang haiduceste din anus, merg sa rectific, dracu stie ce.Alti 140 de km.Jubilez de fericire, ce sa zic!?

Intre timp vine somatie de la baietii fiscali, ca ma executa, ca n-am platit nush ce daravele, ca imi iau masina, caii de la carutza, premolarii si medula oblongata.

-Luati mah, daca aveti ce!Ca, sa moara inflatia si deficitul de cont curent, as lua si eu da’ n-am de unde!

Evident, o greseala, platisem “foncirea” dar, pentru ca suntem intr-o tara de rahat, dureaza 6 zile sa ajunga banii din banca din Oradea in contul celor de la finante.Cred ca, in 6 zile, aveam timp sa ma duc pe jos cu banii respectivi.In fine…dupa alte cateva zile, iarasi telefon:

-Tzar, tzaaaar…auzi, pisi, s-a schimbat ceva, trebuie sa mai mergi cu o declaratie!

-%$@$@…si mama lor de declaratii!!Pornesc lansat in alta cursa de 140 de km.Ajung, transpirat, emotionat, deshidratat si…alte cuvinte terminate in ..”at”, trantesc usa de perete, arunc un “saru’mana” pe masa contzopistei si izbesc discheta de fata de masa patata de tush.

-Am adus 362-ul, nush de ce, cred ca trebuie, zic eu zambind acru, ca dupa o lingura de sare de lamaie!

Ea, respectiva, stimabila…ce-o fi, ridica spre mine ochii de un senzational plictis, flutura strengar de 2-3 ori din gene, sterge cu dosul palmei o firimitura de corn de pe buzele incadrate fin de o mustata abia mijita si, icnind zgomotos… se ridica.Nuuu, nu dintr-o singura miscare…ci din doua.Prima data se ridica pe jumatate in picioare si isi deplaseaza centrul de greutate inspre inainte, sprijinita in palme, pe masa, astfel incat, pieptul dolofan aproape ca atinge imprimanta.Fundul paraseste, cu regret, scaunul de placaj rezervat altadata personalului TESA (as putea sa jur ca am auzit scaunul rasufland usurat) si tinteste obraznic fisetul metalic plin pana la refuz cu dosare cu shina.Apoi urmeaza faza finala a ridicarii: jumatatea superioara a corpului incearca, printre pufaituri si icnete, sa se alinieze cu jumatatea inferioara a organismului, intr-o incercare extrem de dificila de a reveni in pozitia bipeda.Un adevarat spectacol!Poezie in miscare!Vorba lui Galilei “si totusi…se misca!”Inutil sa va mai spun ca, lovit naprasnic de instinctul de conservare, ma dau rapid un pas inapoi, sa nu cumva sa se pravaleasca peste mine.Miscarea mea e oprita brusc de un xerox vechi, acoperit cu un prosop si folosit pe post de etajera pentru cesti de cafea.Nush ce sa zic, cum sa reactionez, sa o felicit pentru efort sau sa verbalizez, din nou, motivul vizitei mele.Spre surprinderea mea, doamna glasuieste, in dulcele grai bihorenesc:

-Ce shi vi zic, amu?1Dumniavoastra le-ati adus daa’ nu le putiem lua!

-Pardon, zic eu?

-Noah, she nu vi-i clar amu?N-o aparut programu’, nu putem inregistra!

-Pai am inteles ca trebuiau predate, ingaim eu.

-Pai da, da nu ne-o vinit programu’.Ashe ca le lasati aci si veniti peste o saptamana dupa ele…

Poti sa mai zici ceva?Le las, ca am lasat eu si alte lucruri la viata mea.Dau sa plec cand ma strafulgera o idee:

-Auziti, dar on-line nu le pot depune?Ca am auzit ca se poate acum.Ca n-as mai bate 140 de km dus-intors pentru 2 hartii.

-On…shie?

-On-line, pe internet, de la calculator!!!

-A, ba daa, ba daa, se poati, cum dara nu?!

-Si ce trebuie sa fac, o chestionez eu?

-Apai, nush shie vi spun, intrati dumniavoastra la finante acolo she shi vedeti shi zice !

Lamurit ca magarul lui Buridan, pornesc la drum decis sa rezolv chestiunea si, data viitoare, sa depun declaratii on-line, bata-le norocu’.Nu de alta, dar, cum sunt eu mai nevricos din fire, risc sa dau in palpitatii daca se mai ridica tanti aceea intempestiv de la masa.

Ajung acasa, ma pun pe navigat si pe investigat.Ce trebuie sa fac pentru a depune declaratiile fiscale?Am gasit pagina ANAF si, de doua ore citesc…si citesc…si citesc….

- Pentru depunerea declaraţiilor accesaţi meniul Depunere Declaraţii/ Transmitere declaraţii

- Instalare mediu de lucru

- Instructiuni de utilizare a serviciului de depunere a declaratiilor

- Completarea declaratiilor format pdf

- Intrebari frecvente

- Ordin 521/2007

- Ordin 1123/2007

- Important pentru utilizarea serviciului

- Instructiuni pentru depunerea declaratiilor, pentru posesorii mai multor certificate

- Salvare certificate
Recunosc, nu sunt un as al calculatoarelor, dar totusi ma pricep un pic.Insa , daca voi reusiti sa faceti ceea ce scrie acolo…jos palaria, frate!Mai bine va apucati sa invatati Joomla si faceti ceva util cu timpul vostru.Nu are rost sa va spun cate aberatii am citit acolo, ma doare mintea.Important este ca, si dupa ce ai facut tot ceea ce zic ei ca trebuie sa faci, tot vor aparea erori si te vei trezi cu somatii ca nu ti-ai depus porcariile de declaratii.Cu alte cuvinte, daca vrei sa fii sigur…hai, tata, cu ele in brate la coada la finante.Ne vedem in aprilie!!