TOMBOLA MEA

V-am zis vreodata cum imi platesc datoriile? Cum banii nu ajung niciodata, cineva mi-a dat o idée. Asa ca eu, in fiecare luna, fac o tombola. Ca sa stabilesc cine primeste bani, in luna respectiva. E ca la bingo, pui biletele cu numele tuturor creditorilor intr-o caciula si tragi la sorti. Ca e banca, RDS, intretinere, RCA, curent, telefon, chirie, contabila, forfetar, TVA, nu conteaza! Ii bagi pe toti acolo si extragi 2-3, ca sigur nu iti ajung banii pentru toti. Si, ocazional, cand te supara careva foarte tare (cum au facut cei de la banca, luna trecuta cand m-au sunat de nenumarate ori) pur si simplu nu il mai bagi la tombola, ca doar e caciula ta, nu? Mno, luna trecuta i-am eliminate de la extragere dar acum, ca stiti ca am suflet bun, i-am iertat si i-am bagat din nou la tombola. Si, culmea, au iesit castigatori! Va dati seama ce noroc pe ei?! Ce sanse erau, la cate biletele erau in caciula? Adica mai repede faci bingo pana la bila 54, cu Tociu si Palade decat sa castigi la tombola mea. In fine, stabilesc castigatorii si plec in oras sa ii “umplu” de fericire. Si ma opresc la banca:

-Sar’na, am venit sa pun ceva bani pe card. Cati lipsesc?
-Da, se smochineste ea la mine, dati-mi extrasul!
-Pai nu il am, dar va dau CNP-ul si vedeti cate carduri am la banca si ce datorii am pe ele, nu? Si ii dictez codul cifra cu cifra, vadit multumit de aptitudinea mea de a retine siruri intregi de cifre.
-Nu merge asa, imi pare rau! Trebuie sa aveti extrasul de cont pe care l-ati primit acasa!
-Mno, apai si dumneavoastra trebuie sa aveti mare bafta ca sa mai iesiti castigatoare la tombola luna viitoare, zic eu si plec, lasand-o pe doamna respectiva sa se intrebe… “oare ce-o fi vrut nebunul ala sa zica”?

UPDATE: am decis, ca sa nu supar sortii, sa reportez premiul si sa imi iau ceva frumos!

ASFALT TANGO

Sau “invata sa asfaltezi in 4 pasi simpli”. Imediat detaliem metoda. Inainte de asta insa, cateva consideratii generale.

Astazi, ca si in fiecare alta zi, am dat cu masina intr-o groapa de mi-au clantanit dintii din gura (ca si in bancul cu sexul studentesc). Dupa ce m-am racorit (nu prin metoda geamului deschis), am parcat masina si am plecat spre birou. Intamplarea a facut sa dau peste o echipa care “plomba” niste gropi, in centru. Asa ca am facut uz de telefon alb si am “imortalizat momentul”, “am pus o piedica in calea uitarii”. Iata, mai jos, ilustrata in imagini viu colorate si extrem de graitoare, metoda asfaltatului in 4 pasi simpli, genul Ikea, “do it yourself”.

Pasul 1: se identifica groapa (de obicei este sarcina sefului de echipa). In groapa respectiva se arunca, dupa gust, una bucata lopata de mixtura compusa, pare-se, din pietris de rau, praf de caramida si ceva pasta ciudata. Intreaga compozitie are aspectul si consistent cremei de branza vajkrem amestecata cu eros pista (pentru necunoscatori, branza cu ardei iute).

Pasul 2: respectiva pasta amestecata cu pietre se batatoreste, prêt de 3 secunde, cu dosul lopetii. Observati, in plan secund, cativa pensionari care, in ciuda varstei aproape matusalemice, se uita prostiti la aceasta metoda absolut noua pentru ei.

Pasul 3: muncitorii pleaca, pensionarii pleaca si ei, fara sa ia atitudine si mormaind in barba “I’m too old for this shitt!” (daca stiu engleza, daca nu…cred ca zic fraza asta in romaneste).

Pasul 4: se imortalizeaza groapa proaspat asfaltata (bine, in alta zona a orasului, ce-I drept, dar e aceeasi metoda de asfaltat).

Iata cum, orice profan, poate deveni un “rege al asfaltului” in 4 pasi simpli. Deci, mixtura respectiva are acelasi efect ca si frectia asupra piciorului de lemn. La fel de bine ar putea sa puna magiun de prune in respectivele gropi. In doi timpi si trei miscari, respectiva pasta se va imprastia pe carosabil iar efectele sunt urmatoarele: pietris pe asfalt (care ne impiedica sa franam in siguranta sau determina derapajul masinii) si pietricele care, inevitabil, ajung in parbrizele masinilor sau in sticla farurilor. Acum, eu am trimis un mail la adresa office@selina.ro ca sa aflu ce e in pasta magica dar, nicio surpriza, nu am primit raspuns. Daca primesc, fac update.

Se ridica urmatoarele probleme:
-daca pentru activitatea asta de plombare cu “maclavais” se cer bani si se platesc bani, atunci, cu toata bunavointa, trebuie sa spun ca responsabilii sunt fie hoti, fie incompetenti. Nu se poate sa iti bati joc in halul asta de bunul simt si de oameni.
-daca pentru activitatea asta nu se cer si nici nu se dau bani, atunci, cu toata bunavointa, trebuie sa spun ca e o pierdere de vreme, energie si bani, dat fiind faptul ca metoda asta de reparat gropi este inutila.

Acum, pentru cei care ar avea comentarii de genul “uite si la asta, n-are ce face!” am urmatoarea clarificare: exact asta este atitudinea care ne face sa stam ca ghioceii si sa ne plangem de mila in timp ce “smecherii” se umplu de bani pe spatele fraierilor. Ca romanului ii place sa isi planga de mila dar nu ar face nimic. Si cand spun asta ma gandesc si la stirea de acum doua zile cu soferul de autobuz care l-a uscat in bataie pe un biet pasager care a avut tupeul sa il ia la rost pentru ca era beat, la volan. Restul pasagerilor au filmat cu telefonul mobil bataia dar nu s-au bagat sa o intrerupa. Asta e tara in care nimeni nu mai ia atitudine dar in care se aud vaiete de foame si de saracie la orice colt.

PORNOSPORT

Iaca stire din ziar:

Tabloidul Libertatea a intrat în posesia unor fotografii şocante, care arată mai mulţi fotbalişti, aparţinând divizionare secunde Minerul Lupeni, aflaţi în cantonament, facand făcut sex între ei. Şi mai şocant este că, potrivit unui participant la orgia homosexuală, astfel de scene sunt frecvente în echipele de fotbal.

In sfarsit o stire demna de „lumea balonului rotund”, o stire care ne mai da un „respiro” de la subiectul „Mutu si sibutramina”. Ca si asta baga la cocaina si sibutramina in el de ma mir, sincer, ca mai stie catre care poarta trebuie sa alerge. Se comporta ca o demoazela avida de flash-uri pe cat walk.

Dar sa revenim la „sportivii” nostri. Parerea mea este ca baietii nu trebuie judecati prea aspru. Au simulat „o partida”. Ei doar au incurcat echipele si joaca pentru partea adversa acum. S-au saturat sa „o bage mereu in ate” si sa „lucreze la paianjen”. I s-a intamplat chiar si lui Banel sa dea un „autogol”, nu? In opinia mea, important este ca „partida a inceput in forta” printr-o „degajare” la mijlocul sufrageriei. Imediat s-au remarcat cateva „patrunderi in forta” in „careul advers”. „Faza meciului” este facuta de „libero-ul echipei” care este trimis la abc dupa alcool. In ciuda eforturilor, „scorul ramane alb pana la pauza”, spre deosebire de cearsafurile din camera. In „repriza secunda” „atacantul gazdelor a avut o actiune indrazneata, fortand practic CURajos, rezistenta apararii adeverse”. In urletele „coechipierilor” a preferat insa sa „finalizeze de unul singur” si nu a nimerit poarta. Arbitrul nu a indicat minute de prelungire. Important este, consider eu, ca baietii au reusit sa „verticalizeze” chiar daca asta se intamplamai ales la vestiare. Balonul este, intr-adevar, rotund si baietilor li s-a parut ca „iarba este mai verde” in partea cealalta a terenului. Este de apreciat faptul ca au „atacat cu toata forta” si au reusit sa „penetreze apararea adversa”, in repetate randuri. De data aceasta insa „varfurile aproape ca nu s-au vazut” si, de fapt, „fundasii au facut toata treaba”. Se vede ca „preparatorul fizic” nu a precupetit niciun efort iar „antrenorul cu portarii” nu s-a lasat nici el mai prejos. De remarcat „spiritul de echipa si de fair play” manifestat intre jucatori. Nici macar un comentariu atunci cand „s-au schimbat portile”. Interesant este insa faptul ca au lipsit „suporterii” care isi inCURajau frenetic favoritii, la alte „partide” asemanatoare. Nu in ultimul rand, trebuie sa luam ca si circumstanta atenuanta faptul ca, baietii de la Minerul Lupeni, sunt obisnuiti sa lucreze in adancuri, in medii umede si intunecoase asa ca, pentru ei, asta a fost doar „un galop de sanatate”, un „antrenament-scoala”.

Asteptam cu nerabdare urmatoarele intalniri cu Unirea Urziceni, Gaz Metan Medias si Otelul Galati.

“CEL MAI SENZATIONAL SARUT”

Spam este cuvantul zilei. N-am inteles niciodata: farmaciile nu pot vinde altfel stocurile uriase de Viagra? Au, ca la Ikea, depozite imense pline de bax-uri cu minunata pastila albastra? E chiar atat de MARE concurenta pe piata asta, a medicamentelor “putzofile”? (nah, am inventat si eu un cuvant, care-i baiul?). In fine, pe langa mail-urile astea cu “buy Viagra right now” (pe care le arhivez, ca nu se stie niciodata) ma mai enerveaza zilnic un tip de mesaje, cele de genul “trimite mai departe ca altfel faci bube in cap sau cine stie ce alta molima odioasa te va lovi indubitabil”. A, si sa nu uit de alea de genul “Ionica si-a pierdut cele trei picioare calcand pe un arici turbat, Yahoo, Google si…Bill Gates ii cumpara proteza lui Ionica daca tu dai mai departe acest mail in toata agenda ta”. Trebuie sa fii cretin sa faci asta!

Azi insa…tananaaaamm…vine un astfel de mesaj pe telefonul mobil, o premiera pentru mine. Iacata-l:

O floare are 12 petale************un inger are 2 aripioare**Tu ai o inima* ce bate nencetat pt pers iubita trhmite mai deaparte la 10 persoane inclusive mie si in saptamana asta vei primi cel mai senzational sarut din viata ta daca nu-l trimiti vei suferi 7ani in dragoste. Fa si tu fericit pe cineva pa pwp sms.

Plin de miez mesajul. Nu stiu de la cine. Vreun (Vreo)retard(a).
Acum insa stau si cuget (ardelean style): sa risc sa am inca 7 ani de ghinion sau trimit mesajul mai departe? Daca insa il trimit si ma trezesc “mozolit” in statia de tramvai de “minunea intelectuala” care a scris opera asta? (ca am uitat sa va zic, intentionat am reprodus mesajul fidel, cum a fost scris).

Fratilor, ce sa fac? E vorba de “cel mai senzational sarut din viata mea”! Ah, ce dilema!!!!

MUZICA DE BIROU

Azi nu mi-am facut vreme sa mai scriu si pe blog. De fapt, nu am despre ce sa scriu, nimic nu mi-a atras atentia astazi. Work si hartoage de intocmit.
Ca sa nu plecati cu mana goala, am scormonit adancul YouTube-ului dupa India Arie. E “nice” de ascultat, mai ales la birou.

DE CE IMI PIERD EU VREMEA CU TINE?

-Serios, stii cumva de ce imi pierd eu vremea cu tine?
-Asta faci? Iti pierzi vremea?
-Da, asta simt! Simt ca, orice as face, tu nu esti, nu ai fost si nici nu vei fi pregatita vreodata sa lasi pe cineva in viata ta, sa inveti sa traiesti in doi. Sunt singur chiar si atunci cand sunt cu tine! M-am saturat sa astept ca tu sa iti dai seama ca am nevoie de tine si ca ma enervezi la culme cu felul tau absent de a fuma si de a fixa cu privirea peretele din spatele meu. Uite, si acum faci asta! Macar spune ceva!
-Ce sa spun?
- Nu stiu, spune ceva, orice…zi-mi ca iti pare rau, zi-mi ca nu ti-ai dat seama, zi-mi ca te vei schimba, da-mi un motiv bun sa ma mai pot minti ca va fi altfel, dracu stie cand, candva…
-Nu stiu ce vrei de la mine! Ce vrei sa afli?
-Nimic important, o bagatela! Vroiam numai sa stiu de ce imi pierd eu vremea cu tine.
-Esti prost! Vii in camera? Am inghetat aici…
-Imediat, sa termin si eu tigara…

Redare aproximativa a unei discutii auzita intamplator. Cat credeti ca va tine relatia asta?

CHESTOR SAU GENERAL?

captura transmisie sedinta CLO

Sau, cu alte cuvinte, “sa radem cu Consiliul Local Oradea”. Azi am fost la sedinta, aveam o hotarare proprie pe ordinea de zi si alte doua care ma priveau direct. Deci musai sa stau ca doar o avea cineva vreo curiozitate care trebuie satisfacuta. Evident, institutia, micuta de ea, intra ultima, ultima in discutie, la finalul celor 60 de materiale discutate si votate. Asa e cand esti minuscul!
Deci asteptam eu cuminte in banca mea si induram cu stoicism toate “luarile de pozitie” si toate “declaratiunile” importante pe teme la fel de importante. Si, intr-un final, aud si materialul meu. La care, domnul Muresan, consilier local, jovial si simpatic (as usual) se gandeste sa ia cuvantul si sa propuna sa nu ma mai numesc “director” pentru ca am prea putini oameni in organigrama. Moment in care, toata lumea a izbucnit in ras. Si s-a ras copios pana cand, din partea primarului, a venit si lamurirea: “puteti sa-I spuneti si chestor sau general din partea mea, atata vreme cat isi face treaba.” Rasul general a fost intetit si de un alt consilier care picotea cu gandul la o destinatie exotica (probabil) si care nu era sigur ce voteaza. Eu nu am facut nicio declaratie pentru ca, de cate ori deschid gura, imi mai fac cate un “prieten”.

Dar e frumos sa vezi cat de amuzante pot fi sedintele CLO. Asta apropos si de pseudo-transmisia live a sedintei de azi pe site-ul primariei. Deci, va rog eu, nu transmiteti sedintele pentru urmatoarele motive:

-vor deveni mai lungi, spre disperarea celor care participa la ele. Fiecare consilier se va simti dator sa ia cuvantul la fiecare material. Pana acum, sarcina asta apartine simpaticului domn Corches care uzeaza de microfon si se infierbanta extrem de justitiar.
-unele personaje se vor supara. Pentru ca, pe parcursul unui mandat, rostesc in CLO doar cateva fraze. Si asta va “da prost”.
-nu va mai veni nimeni la sedinte; pentru ca le vor urmari de acasa.
-“presarii” vor ramane fara “obiectul muncii” fiind nevoiti sa faca doar niste banale capturi de pe site.

Dar, pana cand se va transmite LIVE de la sedinte…va informez ca tot “director” am ramas desi…nu ma supar nici daca mi se spune, direct, Flavius.

BOC, UN 8-IMIST INCURABIL

Iaca stire de pe Hotnews:

Premierul Emil Boc a declarat, miercuri, ca Romania isi pastreaza credibilitatea internationala prin indeplinirea angajamentelor asumate. Mediul investitional din Romania va avea de castigat, moneda se stabilizeaza. Anul acesta intreaga preocupare a Guvernului se invarte in jurul conceptului de crestere economica”, a declarat Emil Boc, dupa intalnirea cu reprezentantii confederatiilor sindicale si patronatelor.

Ah, cat optimism, cata exuberanta, cata pofta de viata in declaratia premierului!! Ptiu, piei Satana din gandurile mele, ca era sa scriu altceva!!! Deci sa fie clar, imi este antipatic „marele om de stat”. Cand il vad imi aduc aminte de proful de chimie din liceu. Cu care ma intelegeam senzational avand in vedere ca eu eram la filologie, preocupat numai de literatura, iar el preda o materie care ma interesa putin spre deloc. Domnul Boc probabil ca are o viziune mai ampla asupra mediului economic romanesc. De la inaltimea functiei, nu de la cea personala. Eu nu pot sa am acea viziune asa ca sa ma scuze premierul daca nu privesc optimist in intunecimea tunelului economiei. Eu am doar perspectiva propriei afaceri si de aici, de la nivelul acesta mititel, domnu’ Boc, dati-mi voie sa va spun ca situatie e maronie rau de tot. Noi, astia mici (financiar vorbind, ca nu am vrut sa va jignesc) ne luptam cu balaurul forfetar si suntem cam sleiti de puteri. Ne mai dati in cap si cu impozitul la micro si va incapatanati sa sustineti un mediu de afaceri putred prin mentinerea mizeriei de plata a TVA la emiterea facturii si nu la incasarea efectiva a sumei. Care masura mentine, pe perfuzii, in viata economica tot felul de firme cadavre care nu sunt in stare sa isi plateasca la timp furnizorii. Si uite asa stam unii dupa altii si toti dupa stat care, as usual, este cel mai mare rau platnic.

Domnu’ Boc, bine ca vorbirati de „conceptul de crestere economica” pentru ca are toate sansele sa ramana ceea ce este: un concept, adicatelea o idee, ceva ce vedeai matale pe la saloanele alea auto smechere, Detroit, Geneva, Frankfurt, etc.
E plin tubul cinescopic de romani care isi pun capat zilelor din cauza disperarii sau viziteaza cabinetele de psihoterapie din cauza de atacuri de panica si depresii. Unde dracu’ vad guvernantii „luminita” aia legendara…eu nu stiu. Dar stiu ca ne tot amagesc cu ea de vreo 20 de ani.

MOARTEA PUBLICA A UNUI CAINE

Stirea aici.

Deci un caine “al strazii” si-a dat obstescul sfarsit intr-un refugiu de tramvai din piata. Cetatenii au sesizat vajnicii jurnalisti de la Jurnal Bihorean iar acestia s-au deplasat la fata locului (sau a cainelui) si au redactat un articol de doua fraze. Lasand la o parte mila care ne cuprinde pe toti vazand bietul animal rapus de frig…come on, ce-i cu stirea asta??? Pai daca facem stiri din orice mamifer care o mierleste, hai sa facem si alte sesizari si, posibil, alte stiri JB Style:

-eu am vazut azi, personal, o pisica teapana, sub un Logan, pe Sovata. Desi am fi tentati sa credem ca gerul a ucis-o, parerea mea (la fel de personala) este ca mata a avut o intalnire nefericita cu Loganul sub care odihneste in pace. Spun asta judecand dupa expresia de surpriza intiparita pe fata pisicii care si-a pierdut toate cele 6 pana la 9 vieti din dotare in urma intalnirii cu anvelopa masinii. O explicatie pentru posibilul gest sinucigas al pisoiului tarcat vine de la o ruda indepartata care a declarat, textual “era foarte rapida si ii placea sa traverseze strada, in fuga, prin fata masinilor. Cred ca, de data aceasta, gerul i-a incetinit reflexele”.

-pe “surse” aflam ca, langa podul de pontoane, pe malul Crisului, se afla un sobolan urias, teapan si el. Desi pare si acesta rapus de frig, tot pe surse aflam ca rozatorul a crapat de ras, pur si simplu, in momentul in care i-a iesit in cale o mata costeliva. Posibil aceesi mata care zace, pe Sovata, sub Logan. Un caz demn de CSI.

-de acasa, de la bunica, aflu ca, pe timpul verii, mai multe galinacee au mierlit-o fara drept de apel din cauza excedentului de fier din organism; ala din cutit. Si au mai murit cateva din cauza unei molime ciudate care a bantuit cotetul cu pricina.
In aceasta (dez)ordine de idei, am aflat, tot pe surse, ca s-a facut o cercetare sumara la fata sinistrului eveniment si s-a constatat urmatorul aspect: Vecinii cainelui in cauza au declarat ca era trist si isi pierduse orice pofta de viata dupa ce participase la o nunta caineasca (in piata Rogerius) de la care plecase, la propriu, cu “coada intre picioare” pentru ca mireasa a ales un alt pretendent cu mai mult “pedigree”, un ciobanesc german. Deci, tragedia este, de fapt,, un love story canin, ceva de genul “Doamna si vagabondul”. Pur si simplu, cainele se saturase de “viata de caine” pe care o avea.

Ma opresc aici pentru ca simt ca imi zburda prea mult fantezia. Multumim pentru astfel de stiri. Deh, criza, ce sa-i faci!!?

VIATA LA BLOC

Eu nu stiu ce ursitoare am avut dar sunt convins ca una dintre ele, la un moment dat, a zis: “Va sta in chirie, langa lift”. Si celelalte ursitoare au luat-o drept o gluma buna, au ras zgomotos si si-au luat linistite zborul pe matura (sau prin alta metoda de locomotie). Eu sunt aproape sigur ca asa s-a intamplat ca mie, daca mi-a aparut vreo “cumpana” in viata, de la femei mi s-a tras. Si sa stiti ca am verificat iar ursitoarele erau femei (dupa modelul “o ursitoare, doua ursitori). Deci, iaca s-a implinit profetia si, de cativa ani buni, fac ce fac si habitez in apartamentul vecin cu liftul. Care lift (daca nu as sti mai bine) as zice ca a fost inaugurat in Evul Mediu. Asa incat, chiar daca nu trebuie sa ma trezesc la al 6-lea cantat al cocosului, stiu précis cand pleaca vecinii la lucru. Pentru ca liftul, de obicei, e o instalatie veche de ridicat locatari care scartaie din toate suruburile. Liftul adicatelea, nu locatarii. Evident ca nu am solutie la aceasta problema. Variantele ar fi: dopuri in urechi sau o galeata de vaselina pentru ungerea batranelor articulatii ale rudimentarului mijloc de menajat picioarele obosite.

Un alt aspect al locuitului la bloc este…tananana…ati ghicit, repartitorul de la calorifer. Care, in umila mea parere de chirias de aproape un deceniu, este cea mai proasta idée pentru un locatar. Suntem prizonieri, in propriile apartamente, ai repartitoarelor. Cum ai deschis un geam sau o usa de la balcon…e ca si cand ai da foc la o bancnota de 10 lei. Plus ca nu inteleg niciodata cum se calculeaza consumul si alte cele. De aia nu inteleg nici factura dolofana de la caldura pe luna decembrie, in conditiile in care am si fost plecat vreo 2 saptamani iar caloriferele au stat inchise. In ritmul asta, atunci cand o sa primesc factura de pe ianuarie o sa vorbesc singur prin casa si ma voi inchina cu trei maini. Recomand ceaiul de tei sau alte calmante prescrise cu factura. Eu ma descurc cumva dar saracii pensionari care au doar tensiunea mai mare decat factura, ei ce fac?

Ma zbat sa gasesc si cateva avantaje in locuitul la bloc. Cum, de exemplu, am un coleg care locuieste intr-un bloc unde a avut ocazia sa participe la reconstituirea unei batai intre doi vecini, concubini. La mine in bloc nu e atat de funny.

In fine, cum e la voi in bloc?

ADEVAR SAU MINCIUNA

Catalina Toma-cam disparuta de pe scena muzicala dar…imi placea acum muuuulti ani….

Cu totii mintim, nu? Ar fi culmea sa mintiti si in raspunsul la aceasta intrebare. Mintim, zilnic, fiecare dintre noi. Din motive mai mult sau mai putin justificate, spunem minciuni mai mari sau mai mici. Toate povestile copilariei, cu “Pinocchio” si cu “Petrica si lupul”, nu valoreaza mare lucru in viata de zi cu zi, nu? Constati, pe la o anumita varsta, ca minciuna este o cale buna de a atinge scopul urmarit. Sau, mai bine zis, este calea mai usoara, cea care iti da mai putina bataie de cap. Vorbim aici de cei care mint constient, nu de cei care nu isi mai dau seama de diferenta dintre adevar si minciuna. Deci descoperi ca, mintind, poti sa scapi de o pedeapsa, poti obtine ceea ce iti doresti, poti ajunge mai usor la un anumit rezultat, esti acceptat fara probleme intr-un anumit mediu. E o tentatie foarte mare. Cum se face ca unii ii rezista iar altii ii cedeaza neconditionat? Nu am citit foarte mult despre subiect, nu cunosc explicatiile psihologice.

Sa zicem ca afli ca ai fost mintit. O minciuna in care ai trait zile, luni sau ani. Ceva care iti rupe sufletul. O minciuna care iti da lumea peste cap si te face sa revezi, in mintea ta, tot cursul vietii de pana atunci. Genul de minciuna care te tortureaza si te face sa te intrebi, zi dupa zi: “de ce ?” Cum reactionezi? Ce scuza ii gasesti mincinosului? Mai poti avea apoi incredere, in ceva, in cineva?

Las subiectul deschis pentru “povestile” voastre.

Augustin de Hipona, cunoscut şi ca Sfântul Augustin, a scris o carte dedicată minciunii “De Mendacio” (Despre minciună). Conform textului cărţii, Sfântul Augustin grupează minciunile în opt categorii grupate în ordinea severităţii:
1. Minciuni din texte religioase.
2. Minciuni care rănesc pe toţi şi nu servesc nimănui.
3. Minciuni care rănesc pe toţi şi servesc cuiva.
4. Minciuni spuse pentru plăcerea de a minţi.
5. Minciuni spuse pentru “a mulţumi pe alţii într-o manieră elegantă”.
6. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi servesc cuiva.
7. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi salvează viaţa cuiva.
8. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi salvează “puritatea” cuiva.
(sursa Wikipedia)

SERIALE SI TIGARI

Cred ca v-am mai zis asta, nu? Cum, ce anume? Ca nu ma mai uit la televizor de cateva luni bune. Televizorul a devenit o mobila frumoasa, ceva pe care sa aiba si praful pe ce sa se aseze atunci cand oboseste sa pluteasca aiurea prin casa. Noroc cu mufa din dotare care il face un bun monitor pentru laptop. Asa ca vad filme fara sa mai stau cocosat in fata laptopului. Ce sa vad la televizor? In afara de Daniela Crudu, dimineata, pentru 15 minute cat ma rad si imi beau ceaiul…nu e nimic de vazut! (Just fukin’ with u). Asta daca nu cumva iti plac stirile cu Aliodor Manolea si cu atacurile energetice asupra lui Geoana. Asta vroia sa fie presedintele Romaniei?? Nu degeaba o fi ras mos Ilici de el. Zau asa, Mircea, ce e in capul tau uneori???!

Deci, pentru nopti prea lungi, recomand seriale. Cat mai multe. In doze massive, de sute de episoade. Gen Lost, Prison Break, Two and a Half Men, Californication, Seinfeld si Fringe. Care seriale sunt foarte bune pentru umplut timpul. Dar care seriale au o anumita problema, de obicei dupa primele 2-3 sezoane: devin niste prostii si se indeparteaza de ideea de la care au pornit (in afara de Seinfeld care e funny cap-coada). Cu alte cuvinte, e greu sa oferi performanta constanta, la timp, episodic. O chestie de care m-am lovit si eu atunci cand lucram in televiziune. Cu alte cuvinte, performanta e un fel de sinusoida care, ciudat, depinde mai mult de viata personala. Profesionisti adevarati sunt cei care reusesc sa aiba mai multe varfuri pozitive decat negative. Asta-I tot, nu vroiam sa demonstrez nimic, doar sesizam un aspect. Despre serialele care ma nemultumesc la un moment dat.

A, sa nu uit sa fac un update la partea cu fumatul: Cartea despre care m-au intrebat cativa se numeste “In sfarsit nefumator” de Allen Carr. Se gaseste la Humanitas, pe Republicii (pt. oradeni) si costa cam 25 de lei. Pentru ocupati (sau lenesi) recomand varianta audiobook (cam 55 lei). Le mai puteti lua si de pe net, cred. Personal, am optat pentru audiobook, din doua motive: 1. cartea as fi fost tentat sa o citesc in fotoliu, cu o tigara in mana si 2.daca am dat bani pe ea, o sa o tratez mai serios decat daca as fi primit-o pe gratis. Ca se pare ca asa judeca animalul de om, pretuieste numai ceea ce dobandeste cu greu, nu gratuitatile. Nu stiu cat de buna este cartea, deocamdata nu m-am lasat de fumat dar, daca da rezultat, vi-o recomand.

MA LAS…DE FUMAT!

Dap, tot in concediu si e foarte bine, chiar daca suna telefonul zilnic. Ascult si, la momentul oportun, introduc fraza: “stiti, sunt in concediu”. Functioneaza de fiecare data si convorbirea se scurteaza. Ma gandesc sa folosesc stratagema si dupa terminarea concediului.

Tot am amanat momentul sa va vorbesc despre sarbatorile mele de iarna. Si daca tot l-am amanat atat…ce rost mai are acum sa vorbim despre asta, nu? Eventual mai pun niste poze in sectiunea travel, ca sa vedeti ca am avut sarbatori cu multa zapada.

In schimb, vreau sa va cer sfatul cu privire la o chestiune mega super importanta: vreau sa ma las de fumat. Fumez de multa vreme, cam de pe vremea liceului, cam de cand erau la moda Scooter, Marusha si Genius. Pentru mine, cafeaua si tigara sunt lipite indisolubil, ca Basescu si Udrea. Tocmai de aceea, daca e sa se produca fericitul eveniment, vreau sa reuseasca din prima, fara sanse de recidiva. Deci, va intreb: Care este cea mai buna metoda? Ca, inca, tanar ce priveste cu aroganta impotenta in fata, la fel ca si celelalte boli si molime detaliate pe pachetele de tigari, pot sa spun ca metoda asta cu speriatul viciosului nu functioneaza absolut deloc. Mai nou, nici macar nu mai cer la magazin sa mi se dea pachet cu bebelus in loc de ala cu cancer.
Astazi mi-a recomandat cineva o carte scrisa de un psiholog care sigur ma face sa ma las de fumat. Problema este ca, pana citesc eu cartea aia, o sa fumez cam 10 pachete de tigari. Bine, cica e si varianta audiobook.
Alte variante are fi plasturii cu nicotina (dar am inteles ca se aprind greu si au un gust oribil). Alte metode? Cine s-a lasat si cum?

Mai jos aveti trei variante de raspuns pentru intrebarea care va sta pe buze: “Bunoiu, de ce te lasi de fumat?”. Alegeti voi varianta corecta.
a) Ma las de fumat pentru ca este criza si nu mai am bani.
b) Ma las de fumat pentru ca vreau sa fac un copil.
c) Ma las de fumat pentru ca mi-e ciuda ca ieri m-a depasit o octogenara pe scari.

HELLO, FREAKS!

Pentru cei care nu s-au uitat la Madagascar, asta e un fel de salut. M-am intors, in cazul in care nu ati stiut ca am fost plecat. Asa se explica si pauza de pe blog. Anul 2009 a fost cel mai odios an din viata mea asa ca se impunea un concediu. Acum am nervii neteziti si perfect intinsi, gata sa fie facuti ghem de anul de criza 2010. Dupa finalul apoteotic de an 2009 am spart pusculita si am decis sa fac o donatie zonei Tirol, din Austria. Spuneti-mi nebun dar prefer sa ma simt bine de banii mei si sa nu fiu scuipat in concediu. Daca ma mai prindeti facand vacante prin hoteluri din Romania, sa imi spuneti cum vreti voi, ok? Poate ma mai duc sa vad unele zone dar nu in cadru organizat. Sunt satul de turismul romanesc ca de mere padurete.
Deci, freaks, a fost bine. Nu, gresesc, a fost foarte bine. Conditii bune, cazare decenta, mancare nota 10, servicii excelente, atmosfera buna, prêt ok. De banii aceia stam pe valea Prahovei fix 2 zile. Si mancam pateu in camera. Deci Austria e preferata mea. Am stat si prin Ungaria prêt de o noapte, fix cat sa imi dau seama ca si astia stiu turism cat stiu ai nostri, adica putin spre deloc. Ma rog, poate am nimerit eu prost.

Pentru ca aveti poze in sectiunea “travel” nu mai chinuiesc sa va explic cum e la Innsbruck. E ca la noi dar de 100 de ori mai bine. Ok?

Doua lucruri as vrea sa remarc:
1. Pentru astia cu autonomia teritoriala, un sfat: sa isi mai scoata capul din fund si sa se potoleasca. In Ungaria, la granita ti se vorbeste in germana sau in romaneste, in Austria primesti la muzee pliante in romaneste, hotelul era plin de romani, rusi, moldoveni, ghidul “o rupea” in cel putin 5 limbi. Nu mi-am dat seama ca am trecut in Germania decat citind afisele din toaleta. Asa ca, pentru mine, granitele sunt doar niste relicve in capul unora care traiesc din amintiri. Europa, ca vrem sau nu, va insemna lipsa barierelor, fie ele de limbaj sau de trafic. Parerea mea…
2. Imi dau seama cat de inapoiati suntem doar cand am termenul de comparatie: alte tari. La Innsbruck a nins o noapte intreaga, vreo 30 de cm de zapada. La ora 8 dimineata nu era pic de zapada pe strazi. Deci in conditiile in care aia au sezon de ski 6 luni pe an, ei cum naiba fac fata zapezilor iar la noi nu se poate? Si la noi ninge 3-4 zile pe an. In fine, reprezentativa e si poza asta facuta azi, la semafor. Daca va uitati cu atentie vedeti ca, in geamul autobuzului apartinand Regiei de Transport Locale, se afla infipt…un cutit!! Cum sa umbli asa, frate???? Jur ca ma depaseste!!!Deci de aia zic ca nu am vreo speranta ca ajungem din urma prea curand restul Europei civilizate. Astia sunt ai nostri!
Si asa-mi vine cateodata/ Sa dau cu cutitu-n…geam!!!

CUTIT IN GEAM…DECI ROMANIA

CUTIT IN GEAM…DECI ROMANIA

CODRU-I “FRATELLI” CU ROMANUL

Si daca e « fratelli » nostru…apai musai, nenica, sa furam ca in el ; in codru, adicatelea.
Long story short, saptamana trecuta m-am « sinistrat » prin Timisoara. Ca ningea si viscolea cu aceeasi indarjire cu care Boc se agata de scaunul de premier asa ca nu mi-am putut continua drumul planificat. Si cum sinistram eu asa fara chef, cineva a avut ideea stralucita sa iesim la colindat, o saptamana « avant Craciun » asa ca am poposit in Fratelli. In scopul de a complecta antigelul din propriul sistem circulator ca, deh, sa nu ne inghete motoarele. Zis si facut, ne-am proptit voiniceste langa bar si da-i si lupta cu recipientele. Am fost preluati instant de un barman chel, cu cercel in ureche, plin de voiosie si ager in miscari. Un fel de zana buna a clientului de club. Cand ziceam in sinea noastra insetata ca ne-a pus Bachus mana in cap…ete nah se intampla pocinogul ! Spanul (leit personajul din Harap Alb) avea si motive sa fie rapid si plin de vioiciune pentru ca…ne « facea » la alool prin metoda iuteala si nebagare de seama. Ergo, 50-ul de etilic, la el in mana, se evapora instant si ajungea sa traga la masuratoare doar 30 (de mililitri). Am inteles ca era nou baiatul. Ca alfel nu imi explic cum nu l-o dus mintea sa ne fure dupa ce incepeam sa vedem dublu, nu inainte. Ca asa se face, tinere, in orice crasma respectabila unde barmanul isi pune si el un leu alb deoparte pentru zile negre. Mai exista si o alta posibilitate pentru fapta junelui : cum, eu cel putin, nu am fata de bautor versat (ci mai degraba de degustator de ceaiuri) s-o fi gandit omul ca, daca nu ne fura la primele 3 pahare, nu va mai avea de unde, mai tarziu. Si ce e sigur, e sigur, nu ? L-am mai urmarit de cateva ori pe bartender sa vad daca nu o fi fost vreun incident izolat. Da de unde ! Facea la fel cu exceptia clientilor care pareau mai interlopi (a se citi capabili sa ii rupa fashul).
In fine, la urmatoarele comenzi l-am refuzat categoric asa ca mi-am ales un alt barman, pe nume Marian, recomandat si cu tabieturi verificate. Si “colindatul” a mers mai departe, netulburat dar…nu se mai povesteste! A, sa nu uit, muzica de nota 10 (dupa gustul meu) si atmosfera faina. Fite la fel ca si in alte locuri dar nu m-a deranjat nimeni. E de mers!

P.S. post-ul asta era « promis ». Nu m-am intors la munca si nici pe blog, sunt doar in trecere. De aia nu zic nimic de Mos Craciun, cadouri, brad, cozonaci si alte cele. E vreme si pentru astea. Deocamdata va doresc sa petreceti in continuare un concediu placut (care aveti) si un revelion senzational. Grija mare cu petardele (sau petarzile, ca la sat) ca e cam greu sa blog-uiesti cu degete lipsa. Mno, sa nu ziceti ca nu v-am avertizat !!!